Lyrics:

Văzduhul de dea­supra se umple de un vânt neaștep­tat
Între cer și apă
Um­brele amur­gu­lui sos­esc din depărtare
În locul unde tim­pul devine spațiu

Pe crestele cenușii ale fag­ilor
Împărăția sălbătici­u­nilor e plină de frică și de tăcere
Pământu-i ca creme­nea
Tata munților, Căli­manu’
Se suie pîn’ la nouri

Pe-o gură de alb pîrău
În afar’ dă lume vie
Să-ncureze, să vîneze
O biată lighioaie
Dă prin co­drii cei pustii
O vinit la moartea ii...

Soare ce lucește-n ochi și se răsfrînge-n su­flet
O înmărmurire de pământ
Des­face-o poar­t-a ceru­lui
Către tărâmuri ale spir­i­t­u­lui
Cască-o gură a-ntuner­icu­lui
Înspre pămînturi d-ale trupu­lui

Un tremur, o chemare, un sunet nou se deșteptă în munte
Un glas de corn se stre­cură după un val de umbră
Era amur­gul!...