Lyrics:

Roua-nmărmurește
’n-uimirea ce se zărește
De după miez de cer
De după adînc de lume

Co­pacii dru­mul um­brele întind
Agață cărarea, cea făr’ de-ntoarcere
Și-napoi cu­fundă miezul pădurii

Cerul senin se-nclină
Se-nchină, pămîntul cînd răsare
Se-ncovoaie

Dureros spir­i­t­ul se-nchide
Al tim­pu­lui făgaș se scurge
Pe stînca veșniciei

Unde ochi nu vede
Și mintea nu pătrunde
Îndoit, și ast­fel întreg
Strîmb, și ast­fel drept
Gol, și ast­fel plin

Umbra ca să treacă
Prin rouă și ceață
Sen­sul se dezgheață

Făptuind nefăptuirea
Împlin­i­t­ul prin nefăptuire se-mplinește